Cazanele Dunării văzute din ”barca cu vidre” – #romaniadepoveste Ep.1

 

Abia așteptam să vină căldura, să-mi pot lua jucăriile, pofta de aventură și zâmbetul într-un bagaj, ca să colind țara asta frumoasă!
Primele locuri în care am ales să merg sunt și unele dintre cele mai frumoase locuri din Romania. Iar azi, o să-ți povestesc despre aventura cu barca la Cazanele Dunării.

Timp de două săptămâni am planificat această escapadă. Două săptămâni, în care am tot sperat ca soarele să fie mai îngăduitor cu noi și să accepte să ne însoțească în această frumoasă călătorie. Uite că, spre sfârșitul lunii mai, ne-a ascultat și a decis să ne zâmbească.
Am plecat în ultima sâmbătă din Mai, dis-de-dimineață. Pe șosea, la ora 6:00, eram doar noi doi într-o mașină, cu o hartă în brațe și un rucsac plin cu fructe, sandwich-uri și apă, aruncat undeva pe bancheta din spate.
Smart Map
Am ales să folosesc harta aia de hârtie, pe care puțini o mai folosim – acum cu noile aplicații de pe telefoanele noastre destepte, nu-i așa? De data asta, ”harta mea deșteaptă” de hârtie, a fost cea mai inspirată alegere! La fel cum îmi place să ating o carte, să mă imaginez în poveste, să trăiesc aventura împreună cu cel care-a scris-o, la fel trăiesc aventura, atunci când ating o hartă și mă ghidez după ea! Toate orașele care-mi răsar sub privire, toate denumirile lor comice, rutele ocolitoare… acel dans al degetelor pe hârtie, urmând traseul până la destinație…de nedescris! Și am fost un copilot ne nădejde, după spusele șoferului.

road trip

Emoție și check-in – Drumul călătoriei
De ceva vreme, am hotârât ca oriunde merg să te iau și pe tine cu mine. Nu pentru a impresiona, ci pentru a te incuraja să pornești la drum, să te impulsionez să te-aventurezi în locurile în care eu merg. Așa că, o să postez aici și pe rețele sociale, filmul călătoriilor mele. Și dacă nu reușesc să-ți deschid apetitul pentru aventură, înseamnă că ori n-am fost eu destul de convingătoare, ori dorința ta nu e prea mare! Dar mă-ndoiesc că ar fi vreuna dintre cele două variante. Poate găsești tu alta, dar cred c-ar fi doar o altă scuză ca să nu guști din aventură, și pierzi experiențe tare faine!
În călătoria prin viață, ”îmi stă bine cu tine”!
Să revenim la drum. Orice escapadă în doi, sudează și mai mult o relație. Te face să vezi părțile pline ale paharului; pahar pe care de-obicei, îl vezi mai mult gol, prins fiind în freamătul cotidian; Plin îl vezi, eventual, doar cu ”lucruri de făcut”!
Așa că, aproape de ieșirea din București, după ce ochii mi s-au deschis și somnul dispăruse, am început să văd soarele dimineții și… cămașa lui de-un verde crud, ce-i îmbrăca corpul sexy! Imediat am adăugat:
”Îți stă bine cu cămașa asta; te cam prinde verdele, la fel cum sufletul meu, s-a cam prins de-al tău!” Răspunsul lui n-a incetat s-apară: ” Mie îmi stă bine cu tine, alături de mine!”
Vaaaaiiii ce siropos!  – parcă te-aud că spui. Da, știu, sirop dulceee rău. Dar așa-i relația mea: normală, câteodată amară, dar și o poveste bine însiropată! Și chiar dacă, în general, nu-mi place siropul, ăsta-i cu siguranță singurul sirop din care beau, fără să mă satur!

road trip follow me to

Țara contrastelor
La ora 9:00 am intrat în Slatina. Drumul bun era deja istorie! Gropile și vorba aia ”aici sunt banii dumneavoastră”, mi-au amintit că suntem în ”România lucrului bine (ne)făcut”.
În schimb, ridicând privirea mai sus de șosea, am descoperit mirajul locului: câteva blocuri mai supărate – care-mi aminteau de cele de la intrarea in Russe, Bulgaria –  câteva căsuțe viu colorate – așezate pe-o colină îmbrăcată-n verde – și biserici cu turle strălucitoare, dansau în fața ochilor mei, într-un contrast interesant!
Craiova, ”Downtown”
Mai departe, pe malul stâng al Jiului, ne întâmpina frumosul oraș Craiova. La fiecare intersecție, indicatoarele bilingve, ne îndemnau să alegem ruta spre ”Downtown”, ori spre ”Railway Station”. Am ales totuși drumul spre Drobeta Turnu-Severin. Începând de la indicatoare și până la legendele sale misterioase, orașul ăsta îmi spunea o poveste frumoasă. Am văzut oameni veseli și am simțit parfum de cârnați oltenești…. Mi-am promis, ca data viitoare când trec pe aici, să mă opresc puțin în ”downtown” pentru a gusta din tot ce avea Craiova să-mi ofere: de la istorie și bucătărie, până la bancurile cu olteni.
Imediat cum am părăsit Craiova, parcă nerăbdarea era și mai mare. Mai aveam puțin până la Cazane. După un mic popas și o porție mare de caise aromate, am privit spre indiatoare: 76 km până în Drobeta Turnu Severin!
Barca cu vidre a căpitanului Mihai
După ce mi-am clătit ochii cu o priveliște impresionantă oferită de Dunăre, și am încercat să fotografiez, fără succes, Porțile de Fier, la 12.30 am intrat în Orșova.
După ce am trecut de indicator, pe partea stângă, Dunărea ne aștepta cu brațele-i deschise.
Am parcat undeva pe dreapta și am pornit în căutarea bărcilor cu motor care să ne ducă la Cazane.
Așa l-am întâlnit pe domnul Mihai, singurul om care își făcea ”reclamă cu stil”. Cu o beretă fistichie, pe care era inscripționat ”captain”, domnul Mihai, ne-a invitat la o tură pe Dunăre, în barca lui cu… vidre!
cazanele dunarii
Punem țara la cale și suntem gata de plecare – La Cazane, alături de ”Captain Mihai”
Da, ai auzit bine. ”Veniți în barca cu vidre a căpitanului Mihai!” Așa glumea căpitanul nostru ca să atragă turiști. Dar era o glumă cam nesărată pentru unii copii, care chiar credeau și se grăbeau să urce în barcă, ca nu cumva să-i prindă vidra de-un picior. 🙂
danube trip
Dansam, alături de ”Captain Mihai”
N-am avut ce să negociem. Prețul de 50 RON/ pers, întreaga aventură, era mai mult decât ok, iar barca perfectă. Cu puține locuri și un motor puternic, barca căpitanului Mihai era numai bună ca să simțim vântul energizant și adrenalina dulce…
Până să pornim, am dat o fugă la pizzeria de peste drum, ne-am luat două pizza-sandwich și ne-am întors pregătiți de plecare. Problema a fost cu vestele de salvare. Niciuna nu-mi venea. Toate parcă erau făcute pentru uriași. În cele din urmă, domnul Mihai a găsit una potrivită pentru ”oameni small size”.
La prima adiere de vânt, când barca a început să se lovească de valuri, am simțit imediat cum sângele îmi dansa în vene. Doamne, ”fain o mai fost”!

cazanele dunarii

O experiență PENTRU TINE!
Despre obiectivele la care te vei opri, Tabula Traiana, Statuia lui Decebal, Grota Veterani și în treacăt Peștera Ponicova, n-am să vorbesc prea multe. Istoria o ai în cărți sau la o simplă căutare pe Google. În Wikipedia, găsești tot ce vrei. În articolul ăsta vei trăi experiența mea ca și când ar fi a ta!
Și sper să te facă să te simți acolo, alături de mine, ca mai apoi, să vrei să și trăiești experiența pe pielea ta!
Un zâmbet pe sub mustața lui Decebal
statuia lui decebal danube
La Statuia lui Decebal
A doua oprire, după Tabula Traiana, a fost la statuia lui Decebal, situată pe malul stâng al Dunării, în golful Mraconia. Aici am avut parte de-un spectacol condimentat de priveliști impresionante, aer curat și momente comice. Un copil tare simpatic din barca noastră, văzându-i mustața lui Decebal într-o nuanță de galben-auriu – diferită față de restul sculpturii – și-a întrebat mama: ”Mami, nenea s-a bronzat pe mustață?” Nimeni n-a știut să-i ofere un răspuns pe măsura întrebării, dar ne-am amuzat copios.
Grota Veterani, pizza și caiace

grota veterani danube

La Grota Veterani, locul unde o garnizoană romană și-a găsit adăpost, acum ceva vreme, tot aici, am făcut și noi prima oprire, pe uscat. În grotă n-am intrat. După ce până si dinții mi-au înghețat de la vântul rece, n-am mai avut curajul să intru în grota aia, din care ieșea un aer înțepător de rece! Am citit informațiile de pe plăcuța amplasată la intrare și am făcut câteva poze, savurându-mi în liniște sandwich-ul. Dacă ajungi aici și vrei să intri, prețul este de 6 RON/pers.
Am coborât apoi spre mal, unde mi-am clătit ochii privind caiacele care opriseră aici.
danube kayak
Caiaciștii pe Dunăre, la Cazane
danube kayak
Echipa colorată de ciaciști, în fața Grotei Veterani
Aici am cunoscut-o pe Anda, o tipă tare mișto. M-a invitat în caiacul lor, dar din păcate trebuia să plecăm, barca nu stătea după noi. Oricum, am auzit că acești caiaciști vin din Germania și fac, pe Dunăre, cam 1600 km, până aproape de vărsarea ei. Frumos! După această aventură, mi-am promis un lucru: următoarea experiență pe apă, va fi într-un caiac!
Cea mai inspirată alegere pentru o aventură la Cazane
Pe apă sau pe uscat? Cu barca sau cu vaporul? Categoric, pe apă, în barca cu motor!
N-ai cum să te-adâncești în peisajul de poveste oferit de Dunăre, vizionând documentare pe net, răsfoind un folder cu poze sau trecând cu mașina pe podul din fața statuii lui Decebal! Adevărata aventură de la Cazane, o trăiești pe apă! Și neapărat, din barca cu motor! Îți garantez senzații de toate culorile și cu toate ingredientele unei experiențe reușite! De aceea iti recomand ca la prima aventura la Cazane, să te urci frumos în ”barca cu vidre” a lui nea Mihai!
danube cave
Peștera Ponicova
Și chiar dacă-i dai cu 10lei mai mult față de prețul unui bilet cu vaporașul, crede-mă, senzatia trăită, adrenalina care-ți ”zbârnâie-n vene”, merită fiecare leuț în plus! Viteza cu care am mers a fost de 20 km la oră, dar senzația pe care o simți e asemănătoare unei ture cu mașina, cu 120 km/oră!
Deci, ce preferi?
”Captain Mihai” mi-a dat o carte de vizită pentru cititorii blogului meu, rugându-mă să povestec frumos despre el. Și mi-a mai promis că n-o să mai aducă vidre în barcă, atunci când ajungi tu acolo!

trip info

Toata distracția și-a meritat banii.
Trezitul de dimineață, așteptarea – timp de două săptămâni – pentru o așa vreme frumoasă, a meritat!
La fel merită și drumul până la următoarea destinație, prin #romaniadepoveste: Cascada Bigăr, în curând!
Să ai poftă de aventură și te aștept, cu păreri și întrebări, intr-un comentariu.
Cu drag,
Ctistina
Cazanele Dunării văzute din ”barca cu vidre” – #romaniadepoveste Ep.1
Tagged on: